Intelect și (vs?) revelație

virgil andronescu

Nu mă consider un intelectual pentru că nu sunt, deși roadele ce le-am cules de-a lungul vieții mele sunt produsele intelectului. Dar și-ale sufletului, ba chiar în cea mai mare parte.
Sunt convins că tot ceea ce am zămislit, după cum spuneam, cu mintea și sufletul a fost o recompensă pentru viața trăită. Căci numai cine nu urcă munți și nu coboară văi nu trăiește și nu înțelege nimic din astă lume. De fiecare dată când am trăit dramatice culmi și dezamăgitoare abisuri, de atâtea ori am fost salvat prin revelații divine.
Cred cu tărie că Dumnezeu lucrează prin cuvânt și prin oameni. La fiecare răscruce a vieții, mi-a fost dat cineva și-apoi, așa cum a apărut, așa s-a și volatilizat. Toti acesti oameni au replantat în mine viața și trăirile ei miraculoase. Și-aceste miracole, concretizându-se atât faptic cât și prin cuvânt, s-au dovedit a fi de natură dumnezeiască.
Profunde revelații au luat forma poemelor, altele au luat forma prozei și uite-așa urcușurile și căderile, dar și formele inponderabile, s-au adeverit a fi praguri trecute și trepte ale unei scări cu dublu sens. Nimic fără fond, nimic fără formă! ,,Nu te voi iubi niciodată/nici măcar pe poetul din tine!”.
Da, niciodată nu m-am dovedit a fi iubitor de mine, nefiind iubit… Doar Dumnezeu m-a iubit și am descoperit dovada acesteia pe culmile și prin văile cutreierate încă din întâia clipă și până la cea de pe urmă secundă a prezentului.
Cel ce nu-i supus încercărilor divine nu merită iubirea Cerului! Cel ce prin tânguiri și hulă refuză a primi Iubirea, acela parte de viață nu are și-i doar produsul îngăduitoarei toleranțe divine. Că așa-i El bun, demiurgul!
Am primit, cu sufletul și mintea larg deschise, atât duritatea semeață a piscurilor cât și adâncurile triste ale văilor. De la durere la poezie nu-i vreo distanță anume, sunt una și-aceiași! Asta-i marele meu câștig, marea mea învățătură de minte și suflet, asta-i minunata mea Revelație! și-am încetat a ma mai întreba de unde și cum vin cuvintele și cum de-se-așează așa… Nu mă consider a fi intelectual. Sunt doar rodul unei vieți de dinaintea nașterii până la timpul prezent. Iar cărțile rămân numai golul ce umple imensul gol răsfățat de Dumnezeu prin Oameni și Poezie!

Virgil Andronescu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s